centralism definitie

CENTRALÍSM s.n. Sistem de subordonare administrativă a instituțiilor locale față de instituțiile centrale. ◊ Centralism democratic = principiu de bază al organizării și activității unor colectivități, care constă în îmbinarea centralismului cu democrația, a conducerii centralizate cu participarea largă și activă a membrilor colectivității. [Cf. fr. centralisme]. substantiv neutrucentralism

CENTRALÍSM s. n. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale. ♦ ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste. (< fr. centralisme) substantiv neutrucentralism

centralísm s. n. substantiv neutrucentralism

CENTRALÍSM s. n. 1. Sistem politic sau de decizie a unei autorități centrale. 2. Tendință de centralizare. – Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm. substantiv neutrucentralism

CENTRALÍSM s. n. Sistem de administrație potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ◊ Centralism democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste și muncitorești, care îmbină centralismul cu democrația internă de partid, asigurând astfel unirea tuturor membrilor partidului într-o singură organizație, cu un centru conducător unic și cu o disciplină unică, obligatorie pentru toți membrii săi. – Fr. centralisme. substantiv neutrucentralism

CENTRALÍSM s. n. Sistem de administrație potrivit căruia instituțiile locale se află, în orice problemă, în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora din urmă. Centralismul în Statul sovietic se deosebește în mod principial de centralismul polițienesc, militar și birocratic al țărilor burgheze. Centralism de­mocratic = sistem de organizare a partidelor comuniste și muncitorești, care, îmbinînd centralismul cu demo­crația internă de partid, asigură unirea tuturor mem­brilor partidului într-o singură organizație, cu un centru conducător unic și cu o disciplină unică, obligatorie pentru toți membrii săi. V. democrație. substantiv neutrucentralism