centaur definitie

CENTÁUR s.m. 1. (Mit.) Personaj închipuit a fi jumătate om și jumătate cal. 2. Constelație din emisfera australă, din care face parte cea mai apropiată stea de sistemul solar. [< lat. centaurus, cf. it. centaurus, fr. centaure]. substantiv masculincentaur

CENTÁUR s. m. 1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc. 2. ornament reprezentând un astfel de monstru. (< lat. centaurus, fr. centaure) substantiv masculincentaur

centaur, centauri s. m. (intl.) cetățean străin. substantiv masculincentaur

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, jumătate om și jumătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelație din emisfera sudică, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. – Lat. lit. centaurus. substantiv masculincentaur

*centáur m. (vgr. kéntauros). Monstru mitologic jumătate om și jumătate cal. substantiv masculincentaur

centáur s. m., pl. centáuri substantiv masculincentaur

centaur m. Mit. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate cal. substantiv masculincentaur

CENTÁUR, centauri, s. m. 1. (În mitologia greacă) Ființă imaginară, cu trup de cal și cu bust omenesc; hipocentaur. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera australă, din care face parte steaua cea mai apropiată de sistemul solar. [Pr.: -ta-ur] – Din lat. centaurus. substantiv masculincentaur

CENTÁUR, centauri, s. m. (În mitologia greacă) Ființă mitică, jumătate om și jumătate cal. Mă luai după un centaur... pînă mă scoasă la o cîmpie. GORJAN, H. IV 153. substantiv masculincentaur