CELULÓZĂ s.f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulelor plantelor, cu o largă întrebuințare în industrie. [< fr. cellulose]. substantiv feminin celuloză
CELULÓZĂ s. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr. cellulose) substantiv feminin celuloză
CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industrie. – Fr. cellulose. substantiv feminin celuloză
*celulóză f., pl. e (d. célulă). Chim. Substanța care formează scheletu vegetalelor, precum și al animalelor numite tunicierĭ (și în acest caz se numește tunicină). Celuloza e destul de curată în măduva de soc și în bumbac. Muĭată în acid sulfuric și spălată îndată în apă, dă idroceluloza [!], numită și pergament vegetal. substantiv feminin celuloză
celulóză s. f., g.-d. art. celulózei; pl. celulóze substantiv feminin celuloză
celuloză f. materie ce constitue substanța solidă a vegetalelor, ca fibrele de cânepă, etc. substantiv feminin celuloză
CELULÓZĂ, celuloze, s. f. Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose. substantiv feminin celuloză
CELULÓZĂ s. f. Substanță organică din care sînt alcătuiți pereții celulari ai plantelor; are o largă întrebuințare tehnică (la fabricarea hîrtiei și a celofibrei, în industria lacurilor și a explozivilor etc.). Fabrică pentru prelucrarea celulozei. substantiv feminin celuloză
celuloză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | celuloză | celuloza |
plural | celuloze | celulozele | |
genitiv-dativ | singular | celuloze | celulozei |
plural | celuloze | celulozelor |