celibatar definitie

CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire]. substantiv masculin și feminincelibatar

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire) substantiv masculin și feminincelibatar

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire. substantiv masculin și feminincelibatar

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac. substantiv masculin și feminincelibatar

celibatár s. m., pl. celibatári substantiv masculin și feminincelibatar

celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu. substantiv masculin și feminincelibatar

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire. substantiv masculin și feminincelibatar

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. V. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFI­RESCU, SF. M. N. I 151. substantiv masculin și feminincelibatar

celibatáră s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre substantiv masculin și feminincelibatară