CELEBRAȚIÚNE s.f. v. celebrație. substantiv feminincelebrațiune
*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminincelebrațiune
celebrați(un)e f. fapta de a (se) celebra: celebrațiunea cultului, a căsătoriei. substantiv feminincelebrațiune
celebrațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | celebrațiune | celebrațiunea |
plural | celebrațiuni | celebrațiunile | |
genitiv-dativ | singular | celebrațiuni | celebrațiunii |
plural | celebrațiuni | celebrațiunilor |