CELEBRÁRE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [< celebra]. substantiv feminincelebrare
celebráre (-le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrắrii; pl. celebrắri substantiv feminincelebrare
CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra. substantiv feminincelebrare
CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra. substantiv feminincelebrare
*celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminincelebrațiune
CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare]. verb tranzitivcelebra
CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare) verb tranzitivcelebra
celebrá (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebreáză verb tranzitivcelebra
celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate. verb tranzitivcelebrà
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare). verb tranzitivcelebra
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare. verb tranzitivcelebra
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. ◊ (Poetic) Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. 2. A sărbători un eveniment însemnat. V. p r ă z n u i. Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140. verb tranzitivcelebra
*celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez [!]: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie. verb tranzitivcelebrez
celebrare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | celebrare | celebrarea |
plural | celebrări | celebrările | |
genitiv-dativ | singular | celebrări | celebrării |
plural | celebrări | celebrărilor |