cehă definitie

ceh (céhi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh). substantiv masculin și femininceh

CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch) substantiv masculin și femininceh

CEH, -Ă, cehi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Cehiei (p. ext. Cehoslovaciei) sau populației ei, privitor la Cehia (p. ext. la Cehoslovacia) sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei (p. ext. a Cehoslovaciei). – Ceh. čech. substantiv masculin și femininceh

ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f., s. f. céhă, pl. céhe substantiv masculin și femininceh

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau cehilor (1), privitor la Cehia ori la cehi; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. c ĕ h ŭ. substantiv masculin și femininceh

CEH¹, -Ă, cehi, -e, adj. Care aparține cehilor, care este originar sau vine din Republica Cehoslovacă. Limba cehă este o limbă slavă de vest. substantiv masculin și femininceh

CEH², -Ă, cehi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă. V. b o e m. substantiv masculin și femininceh

Cehi m. pl. Slavii din Boemia, Moravia și dintr’o parte a Ungariei în număr de peste 7 milioane. substantiv masculin și feminincehi

cého-slovác (dintre Cehia și Slovacia) adj. m., pl. cého-slováci; f. cého-slovácă, pl. cého-slováce substantiv masculin și feminincehoslovac