CEFALOCORDÁT, cefalocordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu scheletul corpului format din coarda dorsală; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. céphalocordate. substantiv neutrucefalocordat
CEFALOCORDÁTE s.f.pl. (Zool.) Încrengătură de cordate inferioare, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. céphalocordates]. substantiv neutrucefalocordate
CEFALOCORDÁTE s. n. pl. încrengătură de cordate inferioare marine, cu scheletul format din coarda dorsală, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate. (< fr. céphalocordates) substantiv neutrucefalocordate
cefalocordat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cefalocordat | cefalocordatul |
plural | cefalocordate | cefalocordatele | |
genitiv-dativ | singular | cefalocordat | cefalocordatului |
plural | cefalocordate | cefalocordatelor |