cedru definitie

CÉDRU s.m. Conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ♦ Lemnul acestui arbore. [Var. chedru s.m. / < lat. cedrus, cf. gr. kedros]. substantiv masculincedru

cédru (cédri), s. m. – Specie de arbore (Cedrus Libani). Var. (înv.) chedru. Lat. cedrus (sec. XIX). Var., direct din gr. ϰέδρος, sau prin intermediul sl. kedrŭ (Murnu 12), sec. XVI. substantiv masculincedru

CÉDRU s. m. conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ◊ lemnul acestuia. (< fr. cèdre, lat. cedrus) substantiv masculincedru

CÉDRU, cedri, s. m. Conifer exotic gigantic, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus Libani). ♦ Lemnul acestui arbore. [Var.: (înv. și pop.) chédru s. m.] – Fr. cèdre (lat. lit. cedrus). substantiv masculincedru

cédru, s.n. – v. cidru. substantiv masculincedru

cédru (ce-dru) s. m., art. cédrul; pl. cédri, art. cédrii substantiv masculincedru

*cédru m. (lat. cedrus, vgr. kédros). Un fel de brad gigantic (cedrus Libani) care miroase plăcut și care crește pin [!] munțiĭ Liban, Taurus, Atlas, insula Cipru ș. a. Trunchĭu luĭ ajunge pînă la un diametru de 4 metri. Lemnu luĭ e foarte rezistent. Și Biblia vorbește de el. substantiv masculincedru

cedru m. arbore maiestos din clasa coniferelor, totdeauna verde, crește în munții Libanului și Himalaiei; lemnu-i mirositor e foarte căutat de ebeniști (Cedrus Libani). substantiv masculincedru

CÉDRU, cedri, s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare brună-gălbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit în construcțiile navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură. – Din fr. cèdre, lat. cedrus. substantiv masculincedru

CÉDRU, cedri, s. m. Arbore exotic din clasa coni­ferelor, totdeauna verde, cu ramurile întinse orizontal, cu lemnul tare și care poate ajunge la înălțimi gigantice (Cedrus Libani). În fiecare grădină cîte trei și patru copaci mari, cedri de Liban... ciparoși. GHICA, S. 534. ◊ (Metaforic) Murad se crede-un cedru și nu-i decît un brad! ALECSANDRI, P. III 253. ♦ Lemnul acestui arbore. Așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N, 67. – Variantă: (învechit și popular) chédru (SEVASTOS, N. 393, VĂCĂRESCU, P. 149) s. m. substantiv masculincedru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicedru

cedru  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cedru cedrul
plural cedri cedrii
genitiv-dativ singular cedru cedrului
plural cedri cedrilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z