cec definitie

cec (cécuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check. substantiv neutrucec

CEC³- v. ceco-. substantiv neutrucec

CEC¹ s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl. -curi. / < engl. check]. substantiv neutrucec

CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum]. substantiv neutrucec

CEC¹ s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl. check, fr. chêque) substantiv neutrucec

CEC² s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum) substantiv neutrucec

CEC³(O)- elem. „orb”, „cec”2. (< fr. caec/o/-, cf. lat. caecus) substantiv neutrucec

CEC / C.E.C. s. propriu n., art. CÉC-ul / C.É.C.-ul; (agenții) pl. CÉC-uri / C.É.C.-uri substantiv neutrucec

cec s. n., pl. cécuri substantiv neutrucec

CEC¹, cecuri, s. n. Document prin care posesorul unui cont curent cere unei bănci să plătească o sumă de bani persoanei care prezintă documentul. – Engl. check (fr. chèque). substantiv neutrucec

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum). substantiv neutrucec

*cec n., pl. urĭ (fr. chèque, d. engl. check, control, marcă, contramarcă). Com. O hîrtie pin [!] care daĭ ordin bancheruluĭ tăŭ să plătească altuĭa banĭ în numele tăŭ. substantiv neutrucec

cec n. ordin dat unui bancher de a plăti cuiva o sumă indicată pe un fel de mandat (= fr. chèque). substantiv neutrucec

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum. substantiv neutrucec

CEC¹, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare, ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque. substantiv neutrucec

CEC¹, cecuri, s. n. Document care conține un ordin de plată dat de posesorul unui cont curent către o bancă,, spre a plăti suma înscrisă pe el persoanei care-l prezintă sau spre a o vărsa în contul acelei persoane. Carnet de cecuri. ▭ Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. PETRESCU, A. 327. substantiv neutrucec

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cécum s. n. substantiv neutrucec

cec în alb expr. (pub.) încredere absolută / necondiționată. substantiv neutrucecînalb