reduceri si promotii 2018
Definitie cebăluire - ce inseamna cebăluire - Dex Online

cebăluire definitie

CEBĂLUÍRE, cebăluiri, s. f. v. CEBĂLUI. – [DER] substantiv feminin cebăluire

cebăluí (-uésc, cebăluít), vb.1. A ameți, a zăpăci. – 2. A strica. Mag. (el)csábulni „a fi zăpăcit; a greși” (Lacea, Dacor., II, 901; DAR). – Der. cebăluitură, s. f. (obiect stricat). Sec. XVI. verb tranzitiv cebălui

cebăluĭésc v. tr. (cp. cu ung. csábulni, a se buĭmăci, a se uĭmi). Vest. (Ban. Olt. Trans.). Zăpăcesc (Cor.). Stric, pocesc, cĭopățesc, urîțesc. Batjocuresc. – În Olt. și cĭobăluĭesc, cĭopățesc. verb tranzitiv cebăluĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cebăluire

cebăluire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cebăluire cebăluirea
plural cebăluiri cebăluirile
genitiv-dativ singular cebăluiri cebăluirii
plural cebăluiri cebăluirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z