ceaun definitie

ceaún (ceaune),s. n. 1. Căldare de fier, oală mare. – 2. Nivel, instrument de zidar. Tăt. čahun „ceaun” (Gaster, ZRPh., V, 169; Șeineanu, II, 125; Weigand, Jb., XVI, 222; DAR); cf. tc. çuyen „fontă, tuci”, rut. ča(v)un „ceaun”. – Der. ce(a)unar, s. m. (cioban care se îngrijește de fiertul laptelui). – Din. rom. provine mag. szaun, la ungurii din Mold. (Treml, Magyar Nyelvőr, XXVII, 173). substantiv neutruceaun

CEAÚN, ceaune, s. n. Căldare (mică) de tuci, cu fundul rotund, în care se fierbe de obicei mămăliga. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Tătar ča(h)un (ucr. ča(v)un). substantiv neutruceaun

ceaún n., pl. e (rut. čaun, čahun, čavun, ceaun, d. tăt. ča[h]un; rus. čugún, fontă, tucĭ). Vas de fontă în care se face mămăligă. Cumpăna orizontală a zidaruluĭ. – În Munt. și ceaon (pl. oane) și tucĭ. substantiv neutruceaun

ceaún s. n., pl. ceaúne substantiv neutruceaun

ceaun n. 1. căldare de tuciu pentru facerea mămăligei: luase ceaunul de pe foc să mestece mămăliga CR.; 2. cumpăna orizontală a zidarului. [Turc. ČUYEN, tuciu]. substantiv neutruceaun

CEAÚN, ceaune, s. n. Vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. ♦ Conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas. [Pl. și: ceaunuri] – Din tăt. ca(h)un, ucr. ca(v)un. substantiv neutruceaun

CEAÚN, ceaune, s. n. Căldare mică de tuci, cu toartă, cu fundul rotund, în care se fierbe apa, laptele, mămăliga etc. Cînd se așezau subt frasini, la vremea prînzișorului, și aprindeau focul pentru ceaun, bătrânele vorbeau de toate cu mare spor. SADOVEANU, M. C. 185. Agripina pusese ceaunul de mămăligă. Era aproape de miezul zilei. GALACTION, O. I 159. Vro doi romîni..., încungiură ceaunul ce fierbe fumegos Pe foc. ALECSANDRI, P. A. 129. Am o vacă, neagră și, cînd fată, toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. I 195. ◊ (În comparații) Se pomeni cu ćei doi arapi,, negri ca fundul ceaunului. ISPIRESCU, L. 107. ♦ Conținutul unui asemenea vas. substantiv neutruceaun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiceaun

ceaun  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ceaun ceaunul
plural ceaune ceaunurile
genitiv-dativ singular ceaun ceaunului
plural ceaunuri ceaunelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z