CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ. substantiv neutruceaslov
CEASOSLÓV s. n. v. ceaslov. substantiv neutruceasoslov
CEASOSLÓV s. n. v. ceaslov. substantiv neutruceasoslov
ceasoslov substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ceasoslov | ceasoslovul |
plural | ceasosloave | ceasosloavele | |
genitiv-dativ | singular | ceasoslov | ceasoslovului |
plural | ceasosloave | ceasosloavelor |