CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau vinde ceasornice. – Din ceasornic + suf. -ar. substantiv masculinceasornicar
ceasornicár s. m., pl. ceasornicári substantiv masculinceasornicar
ceasornicar m. cel ce face sau vinde ceasornice. substantiv masculinceasornicar
CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar. substantiv masculinceasornicar
ceasornicar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ceasornicar | ceasornicarul |
plural | ceasornicari | ceasornicarii | |
genitiv-dativ | singular | ceasornicar | ceasornicarului |
plural | ceasornicari | ceasornicarilor |