ceaslov definitie

ceaslóv (ceasloáve), s. n. – 1. Carte bisericească cuprinzînd anumite rugăciuni pentru diferite ceasuri ale zilei. – 2. Cărțoi, catastiv. Sl. časoslovŭ (Cihac, II, 47); cf., pentru sens orologhiu. substantiv neutruceaslov

CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Slav (v. sl. časoslovŭ). substantiv neutruceaslov

ceaslóv n., pl. oave (vsl. și rus. časoslóvŭ, d. časŭ, ceas, și slóvo, cuvînt). Breviariŭ, carte de rugăcĭunĭ pentru diferite ceasurĭ, numită astăzĭ și orar. Fig. Iron. Carte groasă și plicticoasă, chitan. V. orologiŭ. substantiv neutruceaslov

ceaslóv s. n., pl. ceasloáve substantiv neutruceaslov

ceaslov n. carte de rugăciuni pentru diferitele ceasuri de peste zi. [Slav. ČASLOVŬ]. substantiv neutruceaslov

CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ. substantiv neutruceaslov

CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească rituală care cuprinde rugăciunile și cîntările ce se rostesc la anumite ore și care servea înainte vreme și ca abecedar sau carte de citire pentru copii la școală. Îmbătrînise, văduvise și sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... mîngîindu-și bătrînețele cu un ceaslov bisericesc. GALACTION, O. I 157. Așa vă treceți, bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata. Și plînge mama pe ceaslov, Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 33. Țineam ceaslovul deschis, și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpă­deam deodată. CREANGĂ. A. 4. Am însămnat în ceaslov, m-am cununat spre sfinții Aftanase și Chirilă. ALECSANDRI, T. I 349. ◊ Expr. (Învechit) A(-și) face capul ceaslov = a(-și) încărca memoria, a(-și) face capul calen­dar. Vorbesc puțin și ascult mult, adică îmi fac capul ceaslov. FILIMON. C. 222. – Pl. și: ceaslovuri. – Variantă: ceasoslóv (KOGĂL­NICEANU, S. 80) s. n. substantiv neutruceaslov