CERDÁC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri); verandă, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor. 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [Pl. și: cerdacuri – Var.: ceardác s. n.] – Din tc. çardak. substantiv neutru cerdac
CEARDÁC s. n. v. cerdac. substantiv neutru ceardac
ceardác (vest) și cerdác (est) n., pl. e și urĭ (turc. čardak, verandă, d. pers. čartak, „cu patru stîlpĭ”; rus. čardák, čerdák, balcon; ung. csárda, cîrcĭumă în Pustă). Balcon. Verandă. Foișor, observator. Scriere cu ceardacurĭ saŭ cu caturĭ, scriere cirilică cu litere aruncate pe deasupra rînduluĭ. V. pălimar 3 și pridvor. substantiv neutru ceardac
ceardac (cerdac) n. 1. od. balcon la casele domnești și boierești: șezi toată ziua în cerdac de tragi ciubuc Al.; 2. azi, pridvor la casele țărănești, unde se doarme vara: orice casă țărănească are un ceardac și un hambar; 3. post de observațiune la țară: foișor sau pod de scânduri pe patru furci înalte, spre a vedea la o mare depărtare; 4. tinda unei mori de vânt. [Turc. ČARDAK, lit. patru stâlpi]. substantiv neutru ceardac
CEARDÁC s. n. v. cerdac. substantiv neutru ceardac
CEARDÁC s. n. v. cerdac. substantiv neutru ceardac
ceardac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ceardac | ceardacul |
plural | ceardace | ceardacele | |
genitiv-dativ | singular | ceardac | ceardacului |
plural | ceardace | ceardacelor |