reduceri si promotii 2018
Definitie ceapraz - ce inseamna ceapraz - Dex Online

ceapraz definitie

ceapráz (ceaprázuri), s. n.1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque.Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar). substantiv neutru ceapraz

CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. Șiret sau panglică de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare). – Tc. çapraz. substantiv neutru ceapraz

ceapráz (cea-praz) s. n., pl. ceaprázuri substantiv neutru ceapraz

ceapráz n., pl. urĭ (turc. čapraz, d. pers. čeprast, brîu de metal al ĭenicerilor. V. șabracă). Găitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haĭnă cu ceaprazurĭ (la haĭnele femeĭeștĭ, ob. pasmanterie). Instrument de găurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de îndreptat dințiĭ fĭerăstrăuluĭ (numit și ceapráznic în Munt. est și călcătoare în Mold.). Fĭerăstrăŭ cu ceapraz (saŭ rostit), cu dințiĭ îndreptațĭ unu 'ntr´o parte, și altu într´alta ca să taĭe maĭ bine. – Mold. vechĭ ceprag, pl. e. V. canaf și galon 1. substantiv neutru ceapraz

ceapraz n. 1. ciucure de mătase, bumbac sau lână: cabanița era un fel de contăș cu ceaprazuri de fir GHICA; 2. unealtă cu care se îndreptează dinții ferăstrăului. [Turc. ČAPRAZ; pentru sensul 2, cf. ibrișim]. substantiv neutru ceapraz

CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. 1. Șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapițeriile etc. 2. Poziția alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz. substantiv neutru ceapraz

CEAPRÁZ, ceaprazuri, s. n. (Mai ales la pl.) Șiret sau panglică de fir sau de mătase colorată, cu care se împodobesc hainele și mai ales uniformele militare. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulițe la ei. COȘBUC, P. II 194. Mihnea a-mbrăcat chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur. ODOBESCU, S. I 71. La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S. 501. substantiv neutru ceapraz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ceapraz

ceapraz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ceapraz ceaprazul
plural ceaprazuri ceaprazurile
genitiv-dativ singular ceapraz ceaprazului
plural ceaprazuri ceaprazurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z