CEAPRĂZUÍRE, ceaprăzuiri, s. f. Acțiunea de a ceaprăzui și rezultatul ei. – V. ceaprăzui. substantiv feminin ceaprăzuire
CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții fierăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui. verb tranzitiv ceaprăzui
| ceaprăzuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ceaprăzuire | ceaprăzuirea |
| plural | ceaprăzuiri | ceaprăzuirile | |
| genitiv-dativ | singular | ceaprăzuiri | ceaprăzuirii |
| plural | ceaprăzuiri | ceaprăzuirilor | |