ceamur definitie

credit rapid online ifn

ceamúr (-ruri), s. n. – Mortar. Tc. çamur. Înv. substantiv neutruceamur

CEAMÚR s. m. (Reg.) Lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Tc. çamur „noroi”. substantiv neutruceamur

credit rapid online ifn

ceamúr n., pl. inuz. urĭ (turc. čamur, noroĭ). Dobr. ș. a. Lut ud amestecat cu paĭe ș. a. din care se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. chirpicĭ, vălătuc. substantiv neutruceamur

ceamúr (reg.) s. n. substantiv neutruceamur

ceamur n. tencueală din humă frământată cu paie și uscată la soare. [Turc. ČAMUR, humă]. substantiv neutruceamur

CEAMÚR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur. substantiv neutruceamur

CEAMÚR s. m. (Regional) Lut amestecat cu paie și bine frămîntat, care se folosește la tencuit sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. Traian ațîța focul la o vatră adăpostită de cărămizi de ceamur. SADOVEANU, P. M. 245. Pe șes și în unele locuri din Dobrogea, casele se fac din ceamur. SEVASTOS, N. 2. substantiv neutruceamur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiceamur

ceamur  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ceamur ceamurul
plural
genitiv-dativ singular ceamur ceamurului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z