ceam definitie

ceám (ceámuri), s. n. – Șlep. Tc. çam „brad; șlep” (Șeineanu, II, 121; Lokotsch 389). substantiv neutruceam

CEAM, ceamuri, s. n. (Înv. și arh.) Corabie de transport (pe Dunăre); șlep. – Tc. çam. substantiv neutruceam

ceám n., pl. urĭ (turc. čam, brad; sîrb. čam, ceam). Un fel de caic fluvial foarte lat p. transporturĭ grele (lemne, nisip, peatră [!] ș. a.). Are și pînze și poate merge și neremorcat. substantiv neutruceam

ceam s. n., pl. ceámuri substantiv neutruceam

ceam n. luntre mare de brad sau de stejar pentru a transporta pe Dunăre materiale grele (piatră, nisip, lemne). [Turc. ČAM, lit. brad]. substantiv neutruceam

CEAM, ceamuri, s. n. Navă fluvială remorcată care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari și care este folosită mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. – Din tc. çam. substantiv neutruceam

CEAM, ceamuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Corabie de transport (pe Dunăre). Încă din primăvară au prins a trece în sus ceamuri turcești, cu poveri pentru cetățile Dunării. Duc ba orz și grîu, ba seu și pastramă, ba vite pe picioare. SADOVEANU, F. J. 650. Vorbind așa, au ajuns la malul fluviului și s-au uitat o vreme cum trec ceamuri și corăbii. SADOVEANU, D. P. 95. substantiv neutruceam