ceac definitie

credit rapid online ifn

ceac n., pl. urĭ (ung. csák, id.). Mold. Cange cu care plutașiĭ trag grinzile de pe apă. substantiv neutruceac

ceac s. n., pl. ceácuri substantiv neutruceac

credit rapid online ifn

CEAC, ceacuri, s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec. substantiv neutruceac

ceac-pác (fam.) adv. substantiv neutruceacpac

CEAC-PÁC adv. (Fam.) Așa și așa, nici prea bine, nici prea rău. [Var.: ceat-pát adv.] – Din tc. çatpat „din când în când; pe ici pe colo”. substantiv neutruceacpac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiceac

ceac  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ceac ceacul
plural ceacuri ceacurile
genitiv-dativ singular ceac ceacului
plural ceacuri ceacurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z