reduceri si promotii 2018
Definitie cești - ce inseamna cești - Dex Online

cești definitie

CEST2(O)- elem. „curea, panglică”. (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume cest

CEST, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – V. acest. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume cest

*3) cest, ceástă pron., pl. ceștĭ, ceste. Forme maĭ rare îld. acest, această, ca cel, cea îld. acel, acea. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume cest

CEST2, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. pron. dem. (Pop.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor) – Din acest (prin afereză). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume cest

CEST, CEÁSTĂ, cești, ceste, adj. dem. (învechit și regional; arată că ființa sau lucrul desemnate de substan­tivul pe care îl determină se află (mai) aproape, în. spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu cel) Acest. Cine-i în ceste corturi? BIBICESCU, P. P. 244. Pe cea noapte-ntunecoasă... Nemerirăm ceastă casă. TEODO­RESCU, P. P. 17. P-înaintea cestor curți, Cestor curți, cestor domnii, Plimbă-mi-se, mi se plimbă Măicuța sîntă Mărie. TEODORESCU, P. P. 31. ◊ (Între substantivul articulat și adjectivul care-l determină; uneori cu valoare emfatică) Dumnezeu cu sfîntul Petru... umblau prin lume, printre oamenii cești păcătoși. RETEGANUL, P. V 69. Fă-ți un bine... și-mi leagă piciorul cest bolnav. SBIERA, P. 57. Au necinstit făr’ de milă părul meu cest înălbit. DACIA LIT. I 144. ◊ (Înaintea unui numeral cardinal) Voi, cești nouă frați, Voi să-mi ascultați. TEODORESCU, P. P. 51. ◊ (Cu valoare de pronume demonstrativ, înlocuiește substantivul exprimat în cele precedente, spre a evita repetarea lui) Poziția Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascuțiți munțișori. Cest mai înalt se numește Petricica, celalalt Cozla. NEGRUZZI, S. I 196. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume cest

ceáșcă (céști), s. f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. cașcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceașnic, s. m. (paharnic), din sl. čašinikŭ. substantiv feminin ceașcă

ceașcă, cești s. f. (adol., er.) vagin. substantiv feminin ceașcă

ceáșcă s. f., g.-d. art. céștii; pl. céști substantiv feminin ceașcă

CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., rotund (și cu toartă), servind la băut. ♦ Conținutul unui astfel de vas. – Rus čaška. substantiv feminin ceașcă

ceáșcă f., pl. ceștĭ și (sud) ceșcĭ (rut. rus. čaška, ceașcă, dim d. čáša, strachină). Mic vas de băut cafea saŭ cafea cu lapte, ceaĭ ș. a. (Ceașca e de porțelan și are toartă, ĭar felegeanu n´are). V. cană. substantiv feminin ceașcă

ceașcă f. vas mic de porțelan pentru băut cafea, ceaiu. [Rus. ČAȘKA]. substantiv feminin ceașcă

CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, de obicei rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška. substantiv feminin ceașcă

CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., de formă rotundă, de obicei cu toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte, apă etc). Se sculă binișor, cu ceașca în mînă, și veni lîngă ea. D. ZAMFIRESCU, R. 166. Domnilor, nu poftiți o ceașcă de ceai? ALECSANDRI, T. 1708. I s-a dat o ceașcă de aur plină cu vin roș. ȘEZ. IV 14. ♦ (Adesea cu o determinare introdusă prin prep. « de ») Conținutul unei cești. A bea o ceașcă de ceai. substantiv feminin ceașcă

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu. substantiv feminin neaceașcă

a sorbi ceașca expr. (er.) a practica cuniliția. substantiv feminin asorbiceașca

a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual). substantiv feminin ascoateceașca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului cești

cești   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cești ceștire ceștit ceștind singular plural
ceștind ceștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ceștesc (să) ceștesc ceșteam ceștii ceștisem
a II-a (tu) ceștești (să) ceștești ceșteai ceștiși ceștiseși
a III-a (el, ea) ceștește (să) ceșteai ceștea cești ceștise
plural I (noi) ceștim (să) ceștim ceșteam ceștirăm ceștiserăm
a II-a (voi) ceștiți (să) ceștiți ceșteați ceștirăți ceștiserăți
a III-a (ei, ele) ceștesc (să) ceștească ceșteau cești ceștiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z