CAZUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă, care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. [Cf. fr. casualisme]. substantiv neutrucazualism
CAZUALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea. (< fr. casualisme) substantiv neutrucazualism
CAZUALÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care susține că dezvoltarea lumii se datorește hazardului. [Pr.: -zu-a-] – Fr. casualisme. substantiv neutrucazualism
cazualísm (-zu-a-) s. n. substantiv neutrucazualism
CAZUALÍSM s. n. Doctrină care atribuie întâmplării cauzele și succesiunea evenimentelor. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. casualisme. substantiv neutrucazualism
cazualism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cazualism | cazualismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cazualism | cazualismului |
plural | — | — |