CAZUÁL, -Ă adj. 1. Cu caracter întâmplător; depinzând de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis]. adjectivcazual
CAZUÁL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis) adjectivcazual
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis. adjectivcazual
*cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală. adjectivcazual
cazuál (întâmplător, care privește cazul gramatical) (-zu-al) adj. m., pl. cazuáli; f. cazuálă, pl. cazuále adjectivcazual
cazual a. 1. care atârnă de împrejurări; 2. privitor la cazurile flexiunii: dezinență cazuală. adjectivcazual
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis. adjectivcazual
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări, se produce de la caz la caz, apare nesistematic, pe neprevăzute; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. Dezinență cazuală. – Pronunțat: -zu-al. adjectivcazual
cazual adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cazual | cazualul | cazuală | cazuala |
plural | cazuali | cazualii | cazuale | cazualele | |
genitiv-dativ | singular | cazual | cazualului | cazuale | cazualei |
plural | cazuali | cazualilor | cazuale | cazualelor |