CAZÁ vb. I. tr. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat; a încartirui. [< fr. caser]. adjectivcaza
cazá (-zéz, -át), vb. – A instala, a aranja. Fr. caser. – Der. cazier, s. n., din fr. casier. adjectivcaza
cazá (-ále), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar. Tc. kaza (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv. adjectivcaza
CAZÁ vb. I. tr. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat; a încartirui. [< fr. caser]. verb tranzitivcaza
cazá (-zéz, -át), vb. – A instala, a aranja. Fr. caser. – Der. cazier, s. n., din fr. casier. verb tranzitivcaza
cazá (-ále), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar. Tc. kaza (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv. verb tranzitivcaza
CAZÁ vb. tr. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat. (< fr. caser) verb tranzitivcaza
CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva într-o locuință pentru un timp. – Fr. caser. verb tranzitivcaza
cazá (a ~) vb., ind. prez. 3 cazeáză verb tranzitivcaza
cazà v. a pune într’un loc, a instala (= fr. caser). verb tranzitivcazà
CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva temporar într-o locuință. – Din fr. caser. verb tranzitivcaza
CAZÁ, cazez, vb. I. T r a n z. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un anumit timp. Salariații trimiși la odihnă au fost cazați în condiții optime. verb tranzitivcaza
cazat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cazat | cazatul | cazată | cazata |
plural | cazați | cazații | cazate | cazatele | |
genitiv-dativ | singular | cazat | cazatului | cazate | cazatei |
plural | cazați | cazaților | cazate | cazatelor |