cazarmă definitie

cazármă (cazắrmi), s. f. – Ansamblu de clădiri afectate militarilor. Germ. Kaserne, prin intermediul rus. kazarma (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 200); cf. ngr. ϰαζάρμα. – Der. cazarmagiu, s. m. (veteran, soldat care are mai multe luni de cazarmă și își cunoaște bine obligațiile); cazarmamemt, s. n. (cazarmă); (în)cazarma, vb. (a instala în cazarmă). substantiv feminin cazarmă

CAZÁRMĂ, cazărmi, s. f. Ansamblu de clădiri construite special pentru instalarea unităților militare. – Rus kazarma. substantiv feminin cazarmă

cazármă f., pl. e saŭ căzărmĭ și cazărmĭ (rus. kazárma, germ. kaserne, fr. caserne, it. caserma, d. pv. cazerna, căsuță de pază p. patru oamenĭ, care vine d. lat. quaternus, quadernus, de patru, d. quadrum, pătrat. V. caĭet). Casă mare pentru soldațĭ. Soldațiĭ cîțĭ locuĭesc într´însa: a plecat toată cazarma. – Mold. pop. și o cazarme, pl. căzărmĭ. substantiv feminin cazarmă

cazármă s. f., g.-d. art. cazắrmii; pl. cazắrmi substantiv feminin cazarmă

cazarmă f. 1. clădire pentru locuința trupelor; 2. soldați câți locuesc într’o cazarmă. [Rus KAZARMA. (din nemț. kaserne)]. substantiv feminin cazarmă

CAZÁRMĂ, cazărmi, s. f. 1. Ansamblu de clădiri, construcții și instalații afectat militarilor. 2. (În sintagma) Cazarma echipajului = compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului. – Din rus. kazarma. substantiv feminin cazarmă

CAZÁRMĂ, cazărmi s. f. Ansamblu de clădiri con­struite special pentru instalarea unităților militare. Se știa că la cazarmă [Bălcescu] aduna pe lingă dînsul, în orele de recreație, mai mulți sergenți și soldați, cărora le povestea despre vitejiile romînilor în luptele cu turcii. GHICA, S. A. 141. – Pl. și: căzărmi (VINTILĂ, O. 13). substantiv feminin cazarmă