cavou definitie

CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morții. [< fr. caveau]. substantiv neutrucavou

cavóu (cavóuri), s. n. – 1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau. substantiv neutrucavou

CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau) substantiv neutrucavou

cavou, cavouri, s. n. (intl.) arestul poliției. substantiv neutrucavou

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție (într-un cimitir) constând dintr-o încăpere în care se depun morții. – Fr. caveau. substantiv neutrucavou

*cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ). substantiv neutrucavoŭ

cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri substantiv neutrucavou

cavou n. consțrucțiune suterană pen¬tru înmormântări (= fr. caveau). substantiv neutrucavou

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau. substantiv neutrucavou

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară constînd dintr-o încăpere, săpată de obicei în pămînt, în care se depun morții. Lîngă zidurile năruite ale cetății se află cavourile... de marmoră, monumentale, tăcute și reci. BOGZA, C. O. 189. Ce frig de beciuri și cavouri... LESNEA D. 23. Tac toți ca mumii în cavou. TOMA, C. V. 304. substantiv neutrucavou