cavitate definitie

CAVITÁTE s.f. 1. Scobitură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (Anat.) Spațiu gol în interiorul corpului sau într-un organ al omului. ◊ Cavitate generală = celom. [Cf. fr. cavité, it. cavità]. substantiv feminincavitate

CAVITÁTE s. f. 1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ. ♦ ~ generală = celom. (< fr. cavité, lat. cavitas) substantiv feminincavitate

CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp. ♦ Spațiu gol în corpul omului sau al animalelor, în care sunt așezate anumite organe. Cavitate toracică. – Fr. cavité (lat. lit. cavitas, -atis). substantiv feminincavitate

*cavitáte f. (lat. cávitas, -átis). Scobitură, gaură: cavitate în dințĭ, într´un copac, într´un munte. substantiv feminincavitate

cavitáte s. f., g.-d. art. cavitắții; pl. cavitắți substantiv feminincavitate

cavitate f. partea găunoasă într’un corp solid, gaură. substantiv feminincavitate

CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. – Din fr. cavité, lat. cavitas, -tis. substantiv feminincavitate

CAVITÁTE, cavități, s. f. 1. Adîncitură, naturală sau făcută intenționat de om, într-un corp solid. Cavitatea scripetelui. 2. Spațiu gol în interiorul corpului omenesc, unde sînt situate anumite organe. Cavitate toracică. Cavitate abdominală. Cavitate bucală. substantiv feminincavitate