cavalerie definitie

CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria]. substantiv feminincavalerie

CAVALERÍE2 (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria]. substantiv feminincavalerie

CAVALERÍE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie) substantiv feminincavalerie

CAVALÉRIE2 s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie) substantiv feminincavalerie

CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.). substantiv feminincavalerie

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria. substantiv feminincavalerie

*cavalérie f. (rus. kavalériĭa, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală). substantiv feminincavalerie

cavalérie1 (parte a armatei) (-ri-e) s. f., art. cavaléria (-ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (-ri-i-) substantiv feminincavalerie

cavaleríe2 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile substantiv feminincavalerie

cavalerie f. trupă de soldați călare: cavaleria română se compune din 26 regimente (11 de roșiori, 14 de călărași și 1 de escortă); fiecare regiment are 4 escadroane și un pluton afară din rânduri; cavalerie ușoară, pentru explorațiuni; cavalerie grea sau de rezervă, pentru atac; cavalerie de linie, ține mijlocul intr’aceste două. substantiv feminincavalerie

CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia, germ. Kavallerie. substantiv feminincavalerie

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria. substantiv feminincavalerie

CAVALÉRIE1, (rar) cavalerii, s. f. Parte a unei armate care se compune din soldați călări; grup compus din astfel de soidați. Printre cavalerii și artilerii se arătau, în goană scrîșnind, din negură, tancurile. CAMILAR, N. I 8. Intrase în cavalerie și cu mare greutate a stat și acolo cîtva timp. CONTEMPORANUL, IV 299. – Pronunțat: -ri-e. substantiv feminincavalerie

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălăríe (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f. substantiv feminincavalerie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicavalerie

cavalerie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cavalerie cavaleria
plural cavalerii cavaleriile
genitiv-dativ singular cavalerii cavaleriei
plural cavalerii cavaleriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z