cavál (cavale), s. n. – Fluier ciobănesc cu cinci găuri. – Mr. căval. Tc. kaval (Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1135); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval. substantiv neutrucaval
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Tc. kaval. substantiv neutrucaval
cavál n., pl. e (turc. alb. bg. kavál). Fluĭer mare cĭobănesc (64 c.m.) cu șase găurĭ în grupe de cîte treĭ. substantiv neutrucaval
cavál1 (fluier) s. n., pl. cavále substantiv neutrucaval
cavál2 (șănțuleț) s. n., pl. caváluri substantiv neutrucaval
caval n. fluier mare ciobănesc cu viersul duios: în caval de jale 'mi cânta POP. [Turc. KAVAL]. substantiv neutrucaval
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval. substantiv neutrucaval
CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. substantiv neutrucaval
CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec. substantiv neutrucaval
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. In zori mă duc pe o margine de rîu Și stau și scot cavalul de la brîu. COȘBUC, P. I 288. [Zăpada] prin aer se propagă ca un vis de primăvară Ce-ar zîmbi din flori de piersic și răsunet de caval. MACEDONSKI, O. I 163. Și canalul tot s-aude De departe, trist și vag; E o doină de la stînă. DEMETRESCU, C. 56. Merg pe cale Tot cîntînd, Din cavale Șuierînd. TEODOREȘCU, P. P. 679. substantiv neutrucaval
CAVĂL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între răsadnițe și straturi de legume. Mai era mult de lucru la cavaluri și trebuiau pregătite ogoarele de porumb. SADOVEANU, P. M. 242. – Pl. și: cavale. substantiv neutrucavăl
caval substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caval | cavalul |
plural | cavaluri | cavalurile | |
genitiv-dativ | singular | caval | cavalului |
plural | cavaluri | cavalurilor |