caún și căún m. (turc. rus. kaún). Bas. Dobr. Pepene (zamuz) cu mezu [!] verde saŭ violet. substantiv masculincaun
caún și căún m. (turc. rus. kaún). Bas. Dobr. Pepene (zamuz) cu mezu [!] verde saŭ violet. temporarcaun
căún, V. caun. temporarcăun
caun substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caun | caunul |
plural | cauni | caunii | |
genitiv-dativ | singular | caun | caunului |
plural | cauni | caunilor |