reduceri si promotii 2018
Definitie cauciuc - ce inseamna cauciuc - Dex Online

cauciuc definitie

cauciuc, cauciucuri s. n. prezervativ. substantiv neutru cauciuc

CAUCIÚC s.n. 1. Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu]. substantiv neutru cauciuc

cauciúc (cauciúcuri), s. n. – Produs industrial, elastic și rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali. Fr. caoutchouc.Der. cauciuca, vb. substantiv neutru cauciuc

CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s. n. 1. Produs industrial, elastic și rezistent, fabricat din sucul unor arbori tropicali sau obținut pe cale sintetică. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc. – Fr. caoutchouc. substantiv neutru cauciuc

caucĭúc n., pl. urĭ (fr. caoutchouc, pron. kaucĭú, cuv. luat dintr´o limbă indigenă de pe malurile Amazonuluĭ; sp. caucho). Gumă, gutapercă, o substanță elastică și rezistentă care se scurge din niște copacĭ pin [!] inciziunĭ. Învălitoare de gumă la roatele vehiculelor: un automobil cu caucĭucurĭ bune. Fam. Trăsură cu roate de caucĭuc: a te plimba în caucĭuc. – Caucĭucu brut a fost cunoscut în Eŭropa la vre-o cîteva deceniĭ de la descoperirea Americiiĭ. La 1746, savantu Francez Carol de la Condamine trimese Academiiĭ franceze primele monstre [!] de caucĭuc din Quito. La 1770 Priestley recomandă caucĭucu p. a șterge liniile trase cu creĭonu, adică gumă de șters, care s´a și pus în vînzare la 1775. Pe atuncĭ costa 250 de francĭ chilogramu. Industria caucĭuculuĭ datează de la 1820, cînd s´aŭ făcut primele împletiturĭ elastice din fire de caucĭuc. La 1823 s´aŭ făcut primele stofe impermeabile de caucĭuc. La 1839 Carol Goodyear inventă vulcanizarea caucĭuculuĭ pin pucioasă (invențiune brevetată la 1844), la 1843 Toma Hancock inventă vulcanizarea pin sulf topit, ĭar la 1846 Alexandru Parkes pin clorură de sulf fără încălzire. Fabricarea caucĭuculuĭ dur, inventată de Nelson Goodyear la 1851, dădu alt avînt acesteĭ industriĭ. Caucĭucu se găsește în anumite categoriĭ de arborĭ și, în cantitate neînsemnată, chear [!] în arboriĭ Eŭropeĭ. El se aduce astăzĭ din America de Sud, Sudu Africiĭ, India, Ceylon, Java, Sumatra și Borneo. Caucĭucu se obține făcînd în copac niște tăĭeturĭ pin care el se scurge supt [!] aspectu unuĭ suc care se adună în vase de tinichea și care apoĭ se întărește. Într´un anotimp, copaciĭ se crestează de 20 de orĭ, ĭar dintr´o sută de copacĭ se obține vre-o 270 de chilograme de caucĭuc brut, ceĭa ce reprezenta o valoare de vre-o 10,000 de francĭ (în 1914). substantiv neutru caucĭuc

CAUCIÚC s. n. 1. material plastic și rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc. 2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc. (< fr. caoutchouc) substantiv neutru cauciuc

cauciúc (ca-u-ciuc) s. n., (anvelope) pl. cauciúcuri substantiv neutru cauciuc

cauciuc n. numit si gumilastic (gumă elastică), sucul închiegat al unor vegetale din India, Guyana, Brazilia. substantiv neutru cauciuc

CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s. n. 1. Produs industrial, elastic și rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obținut pe cale sintetică, utilizat la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor etc. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc. [Pr.: ca-u-] – Din fr. caoutchouc, rus. kauciuk. substantiv neutru cauciuc

CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s. n. 1. Produs industrial, elastic și rezistent, fabricat dintr-o materie primă extrasă în formă de suc din trunchiul unor arbori tropicali, sau obținut pe cale sintetică. Fantome prinse-n diafane jocuri Călcau mărunt văzduhul, fără tropot, Ca cei ce poartă cauciuc la tocuri. TOPÎRCEANU, B. 92. I-am dus băiețelu­lui o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică. CARAGIALE, M. S. 11. ◊ Cauciuc vulcanizat v. v u l­ c a n i z a t. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roțile auto­mobilelor, trăsurilor, bicicletelor etc. Brigadierul grăbi mersul mașinii, zorind-o ca într-un zbor. Cauciucurile fîșîiau înăbușit peste pietriș și praf. MIHALE, 0. 467. Fără zgomot de roate, pe cauciucuri trase în trap sprinten de cai negri... trăsura... intră în mulțime. DUMITRIU, B. F. 32. – Pronunțat: ca-u-ciuc. substantiv neutru cauciuc

ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapante, adj. Care împiedică deraparea și patinarea autovehiculelor. Cauciuc antiderapant. Lanțuri antiderapante. substantiv neutru antiderapant

BASTON DE CAUCIUC încălzitor, negrocalmin, termometru. substantiv neutru bastondecauciuc

!árbore-de-cauciúc (plantă) (-ca-u-ciuc) s. m., pl. árbori-de-cauciúc substantiv neutru arboredecauciuc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cauciuc

cauciuc   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cauciuc cauciucul
plural cauciucuri cauciucurile
genitiv-dativ singular cauciuc cauciucului
plural cauciucuri cauciucurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z