catrafuse definitie

catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști. substantiv feminincatrafuse

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi. substantiv feminincatrafuse

catrafuse s. f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ținute în dezordine 2. obiecte personale ale cuiva substantiv feminincatrafuse

catrafúse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar 1980: 16). – Et. nec. (MDA). substantiv feminincatrafuse

catrafúse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl. substantiv feminincatrafuse

catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe. substantiv feminincatrafuse

catrafuse f. pl. fam. cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte, mărunțișuri de ale casei: a-și lua catrafusele, a se căra. [Origină necunoscută]. substantiv feminincatrafuse

CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec. substantiv feminincatrafuse

CATRAFÚSE s. f. pl. Lucruri casnice mărunte (aruncate, de obicei, în dezordine); calabalîc. Cînd ajunseră la căruță, o pisică... zvîcni din catrafusele ce se găseau amestecate în chilna de dinainte. SADOVEANU, P. M. 238. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele își aveau vătaful lor. ISPIRESCU, L. 354. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a-și împacheta (cam fără voie) tot ce are pentru a pleca, a se pregăti (făcîndu-și bagajele) de plecare; a se căra, a o șterge. Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea. CREANGĂ, P. 270. Într-o dimi­neață, pe la toacă... mi-am luat catrafusele și am spălat putina. ALECSANDRI, T. I 310. substantiv feminincatrafuse

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicatrafuse

catrafuse  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catrafuse catrafusele
plural
genitiv-dativ singular catrafuse catrafuselor
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z