CATIHISÍ, catihisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catehiza. – Ngr. katího (aor. katihiso). verb tranzitivcatihisi
catihisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. catihisésc, imperf. 3 sg. catihiseá; conj. prez. 3 să catihiseáscă verb tranzitivcatihisi
catihisì v. a instrui elementele religiunii. [Gr. mod.]. verb tranzitivcatihisì
CATIHISÍ, catihisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catehiza. – Din ngr. katíhisa (aor. lui katihó). verb tranzitivcatihisi
catihisi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)catihisi | catihisire | catihisit | catihisind | singular | plural | ||
catihisind | catihisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | catihisesc | (să)catihisesc | catihiseam | catihisii | catihisisem | |
a II-a (tu) | catihisești | (să)catihisești | catihiseai | catihisiși | catihisiseși | ||
a III-a (el, ea) | catihisește | (să)catihiseai | catihisea | catihisi | catihisise | ||
plural | I (noi) | catihisim | (să)catihisim | catihiseam | catihisirăm | catihisiserăm | |
a II-a (voi) | catihisiți | (să)catihisiți | catihiseați | catihisirăți | catihisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | catihisesc | (să)catihisească | catihiseau | catihisiră | catihisiseră |