CATIHÉTIC, -Ă adj. v. catehetic. adjectivcatihetic
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (În trecut) Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Ngr. katihetikos. adjectivcatihetic
*catehétic, -ă adj. (vgr. katehetikós). Propriŭ a te învăța (catehizmu ș. a.). – Și catihetic (după ngr.). adjectivcatehetic
catihétic adj. m., pl. catihétici; f. catihétică, pl. catihétice adjectivcatihetic
catihetic a. privitor la preoți: școală catihetică. adjectivcatihetic
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós. adjectivcatihetic
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (Rar) Pentru catiheți, care ține de catiheți, de învățămîntul religios. Auzim că Nică Oșlobanu s-a dus să învețe la școala catihetică din Folticeni. CREANGĂ, A. 80. adjectivcatihetic
catihetic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | catihetic | catiheticul | catihetică | catihetica |
plural | catihetici | catiheticii | catihetice | catiheticele | |
genitiv-dativ | singular | catihetic | catiheticului | catihetice | catiheticei |
plural | catihetici | catiheticilor | catihetice | catiheticelor |