caterisí (caterisésc, caterisít), vb. – A răspopi. Ngr. ϰαθαιρῶ, aorist ϰαθαίρησα „a degrada” (Tiktin; DAR; Gáldi 162). verb tranzitivcaterisi
CATERISÍ, caterisesc, vb. IV. Tranz. A răspopi. – Ngr. kathero „degradez” (aor. katherisa). verb tranzitivcaterisi
caterisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. caterisésc, imperf. 3 sg. cateriseá; conj. prez. 3 să cateriseáscă verb tranzitivcaterisi
caterisì v. a destitui, a depune (vorbind de preoți). [Gr. mod.]. verb tranzitivcaterisì
CATERISÍ, caterisesc, vb. IV. Tranz. A răspopi. – Din ngr. kathiresa (aor. lui katheró „degradez”). verb tranzitivcaterisi
CATERISÍ, caterisesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la preoți, călugări etc.) A destitui din funcție; a răspopi. verb tranzitivcaterisi
caterisésc v. tr. (ngr. kathairó, aor. kathérisa, distrug, destituĭ. V. cateretic. Vechĭ. Degradez, destituĭ, vorbind de clericĭ. V. răspopesc. verb tranzitivcaterisesc
caterisire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | caterisire | caterisirea |
plural | caterisiri | caterisirile | |
genitiv-dativ | singular | caterisiri | caterisirii |
plural | caterisiri | caterisirilor |