catering definitie

CATERING s.n. Cuvânt recent, de origine engleză, care, atât în Marea Britanie, cât și în SUA, denumește activitatea de alimentație publică în toată complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restaurație; preluat în limba română cu sens restrâns, de livrare și servire de preparate culinare și băuturi sau de organizare de evenimente sociale (nunți, aniversări etc.) și de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) în alte locuri (sedii de firme, instituții) decât restaurantele, de către unități specializate, la comanda unui client (persoană fizică sau juridică). – Din engl. catering. substantiv neutrucatering

CATERÍNG [CHE-] s. n. serviciu de asigurare a mâncării la bordul unui avion. (< engl. catering) substantiv neutrucatering

catering (angl.)[pron. kéĩtăring] s. n., art. cateringul substantiv neutrucatering

CÁTERING s. n. Distribuire a producției industriale sau centralizate a semipreparatelor și a preparatelor culinare care, între perioada de producție și desfacere la consumator, sunt conservate prin frig. [Pr.: kéĭtăring] – Din engl. catering. substantiv neutrucatering