CATEHÚMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène) substantiv masculin și feminincatehumen
*catecúmen și -húmen m. (vgr. katehúmenos). Neofit pe care-l învețĭ ca să-l dispuĭ să primească botezu. V. oglasenic. substantiv masculin și feminincatecumen
*catehúmen, V. catecumen. substantiv masculin și feminincatehumen
CATEHÚMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din fr. catéchumène. substantiv masculin și feminincatehumen
catehúmen s. m., pl. catehúmeni substantiv masculin și feminincatehumen
catehúmenă s. f., g.-d. art. catehúmenei; pl. catehúmene substantiv masculin și feminincatehumenă
catehumen substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | catehumen | catehumenul | catehumenă | catehumena |
plural | catehumeni | catehumenii | catehumene | catehumenele | |
genitiv-dativ | singular | catehumen | catehumenului | catehumene | catehumenei |
plural | catehumeni | catehumenilor | catehumene | catehumenelor |