categoric definitie

CATEGÓRIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus]. adjectivcategoric

CATEGÓRIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique) adjectivcategoric

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărât; necondiționat. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Fr. catégorique (lat. lit. categoricus). adjectivcategoric

*categóric, -ă adj. (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. Adv. În mod categoric. adjectivcategoric

categóric adj. m., pl. categórici; f. categórică, pl. categórice adjectivcategoric

categoric a. conform rațiunii, clar și preciz: refuz categoric; imperativ categoric, în doctrina lui Kant, regulă de acțiune ce se impune voinței ca un ordin universal și absolut. adjectivcategoric

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus. adjectivcategoric

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. Precis, fără echivoc, fără condiții sau alternative, hotărît; Tranșant, necondiționat. Ca și cum ar fi un revers al Ceahlăului, o categorică replică uriașei lui înălțimi... o vale acută, un fund de ocean din care s-au retras apele, se cască numaidecît. BOGZA, C. O. 21. Agricultura cere experiență, și experiența e categorică în privința asta. REBREANU, R. I 124. Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa. « Arderea este un proces chimic » este o judecată categorică. ◊ (Adverbial) Le-a declarat categoric că... rupe cu toată familia orice relație. REBREANU, R. I 29. adjectivcategoric

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicategoric

categoric  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular categoric categoricul categorică categorica
plural categorici categoricii categorice categoricele
genitiv-dativ singular categoric categoricului categorice categoricei
plural categorici categoricilor categorice categoricelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z