catárg (catárge), s. n. – Stîlp vertical pe o navă, arbore. – Var. (înv.) catart. – Mr. catartu. Ngr. ϰατάρτι, cu finala schimbată prin influența lui catargă; cf. sb. kàtarka, kàtarga, rus. katartĭ. substantiv neutrucatarg
CATÁRG, catarge, s. n. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir. – Ngr. katarti. substantiv neutrucatarg
catárg n., pl. e și urĭ (ngr. katárli; sîrb. katarka, vechĭ katarga, catarg, supt [!] infl. luĭ catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar catart. În marina militară árbore. substantiv neutrucatarg
catárg s. n., pl. catárge substantiv neutrucatarg
catarg n. Mold. V. catart: luntrea cu ale ei vintrele spânzurate de catarg EM. [Vechiu rom. catargă, galeră = gr. bizantin KÁTERGON]. substantiv neutrucatarg
arbore m. 1. vegetal lemnos cu trunchiu și ramuri; arbore genealogic, tabloul diferitelor ramificațiuni ale unei familii; 2. (navigațiune) catart: arborul mare. substantiv neutruarbore
CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. Din ngr. katárti. substantiv neutrucatarg
CATÁRG, catarge, s. n. Stîlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pînzele sau (la vasele cu propulsie mecanică) antenele de telegrafie fără fir. În luptă-naintează-ntreaga clasă. {muncitoare], Ca vasul cu steag roșu la catarg. BENIUC, V. 133. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. ◊ (Poetic) Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit și a știut să-și alcătuiască viața ca un înțelept ce-a fost. ANGHEL, PR. 59. – Variantă: (învechit) catárt, catarturi (ODOBESCU,III 248), s. n. substantiv neutrucatarg
catarg substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | catarg | catargul |
plural | catarge | catargele | |
genitiv-dativ | singular | catarg | catargului |
plural | catarge | catargelor |