CATALIZATÓR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [< cataliza + -tor, după fr. catalyseur]. substantiv masculincatalizator
CATALIZATÓR s. m. 1. substanță care activează o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări. 2. (fig.) persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale. (după fr. catalyseur) substantiv masculincatalizator
CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Din cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). substantiv masculincatalizator
catalizatór s. m., pl. catalizatóri substantiv masculincatalizator
CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fară ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). substantiv masculincatalizator
CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică fără ca ea însăși să se modifice. substantiv masculincatalizator
catalizator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | catalizator | catalizatorul |
plural | catalizatori | catalizatorii | |
genitiv-dativ | singular | catalizator | catalizatorului |
plural | catalizatori | catalizatorilor |