CATAGRAFIÁ, catagrafiez, vb. I. Tranz. (Înv.) A înregistra; a inventaria. [Pr.: -fi-a] – Ngr. katagrafo. verb tranzitivcatagrafia
catagrafiá (a ~) (înv.) (-ta-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 catagrafiáză, 1 pl. catagrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să catagrafiéze; ger. catagrafiínd (-fi-ind) verb tranzitivcatagrafia
CATAGRAFIÁ, catagrafiez, vb. I. Tranz. (Înv.) A înregistra; a inventaria. [Pr.: -fi-a] – Din ngr. kataghráfo. verb tranzitivcatagrafia
CATAGRAFIÁ, catagrafiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înregistra; a inventaria. Îi catagrafiau slujbașii: cum îi cheamă, ciți ani au, de unde sînt. PAS, L. X 145. – Pronunțat; -fi-a. verb tranzitivcatagrafia
catagrafiere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | catagrafiere | catagrafierea |
plural | catagrafieri | catagrafierile | |
genitiv-dativ | singular | catagrafieri | catagrafierii |
plural | catagrafieri | catagrafierilor |