catafalc definitie

CATAFÁLC s.n. Postament pe care se așază sicriul unui mort sau efigia unui defunct. [< fr. catafalque, cf. it. catafalco]. substantiv neutrucatafalc

CATAFÁLC s. n. postament pe care se așază sicriul unui mort până la înmormântare. (< fr. catafalque, germ. Katafalk) substantiv neutrucatafalc

CATAFÁLC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Fr. catafalque. substantiv neutrucatafalc

*catafálc n., pl. urĭ (fr. catafalque, d. it. catafalco. V. eșafod). O ridicătură de lemn (o masă chear) pe care se pune sicriu mortuluĭ. substantiv neutrucatafalc

catafálc s. n., pl. catafálcuri substantiv neutrucatafalc

catafalc n. estradă cu decorațiune funebră (într’o biserică). substantiv neutrucatafalc

CATAFÁLC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Din fr. catafalque, germ. Katafalk. substantiv neutrucatafalc

CATAFÁLC catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. Pe catafalc întinsă, de flori împre­surată, Stă albă și frumoasă. La cap îi ard făclii. VLAHUȚĂ, P. 1. substantiv neutrucatafalc