catadicsire definitie

catadixí (-xésc, -ít), vb. – A binevoi. – Mr. cătădixire. Ngr. ϰαταδέχομαι „a permite” (Cihac, II, 644; Gáldi 158). Astăzi numai cu nuanță ironică. verb tranzitivcatadixi

CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva). – Ngr. katadehomai. verb tranzitivcatadicsi

catadicsí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. catadicsésc, imperf. 3 sg. catadicseá; conj. prez. 3 să catadicseáscă verb tranzitivcatadicsi

catadicsì v. a se înjosi (ironic): cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie AL. [Gr. mod.]. verb tranzitivcatadicsì

CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome. verb tranzitivcatadicsi

CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Intranz. (Fami­liar sau ironic; mai ales în construcții negative) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva). O auzise însă, căci în pragul incintei catadicsi să le dea răspunsul. PAS, L. I 282. Aș putea spune că țîțaca Leona niciodată nu catadicsea să intre în acest locaș închinat pîntecului. SADO­VEANU, N. F. 23. Cuconașii din Ieși nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile. ALECSANDRI, T. I 137. ◊ Refl. (Rar) Cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie. ALECSANDRI, T. I 196. verb tranzitivcatadicsi