CATACLÍSM s.n. Schimbare violentă, bruscă în natură, care se întinde pe o mare suprafață a Pământului, provocată de un cutremur, de o erupție vulcanică etc. ♦ (Fig.) Dezastru, calamitate. [< fr. cataclysme, cf. gr. kataklysmos]. substantiv neutrucataclism
cataclísm (cataclísme), s. n. – Schimbare bruscă în condițiile naturii și vieții pe pămînt. Fr. cataclysme; înainte (sec. XVIII), din gr. ϰαταϰλυσμός (Gáldi 158). substantiv neutrucataclism
CATACLÍSM s. n. 1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.). 2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru. (< fr. cataclysme, gr. kataklysmos) substantiv neutrucataclism
cataclísm (-ta-clism) s. n., pl. cataclísme substantiv neutrucataclism
CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă, în caracterul și condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Fr. cataclysme (lat. lit. cataclysmos). substantiv neutrucataclism
*cataclízm n., pl. e (vgr. kataklysmós, înundațiune, diluviŭ. V. clizmă, clistir). Mare distrugere, mare dezastru, diluviŭ. V. catastrofă. substantiv neutrucataclizm
cataclism n. 1. inundațiune generală, răsturnarea suprafeței globului; 2. mare revoluțiune. substantiv neutrucataclism
CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă în caracterul și în condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influența unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Din fr. cataclysme, lat. cataclysmos. substantiv neutrucataclism
CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă în caracterul și condițiile naturii și ale vieții pe o mare întindere a suprafeței pămîntului, sub influența unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. Talazurile încep să se potolească, mai păstrind totuși in ele semnele cataclismului prin care au trecut. BOGZA, C. O. 19. Un foc poate fi adeseori un cataclism mai înspăimântător decît un naufragiu. BOGZA, A. I. 536. substantiv neutrucataclism
cataclism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cataclism | cataclismul |
plural | cataclisme | cataclismele | |
genitiv-dativ | singular | cataclism | cataclismului |
plural | cataclisme | cataclismelor |