castravete definitie

castravéte (castravéți), s. m. – Plantă legumicolă al cărui fruct, de culoare verde, se consumă crud (Cucumis sativus). – Var. crastavete. Mr. castraveț, megl. căstrăveț. Bg. krastavica, din sl. krastavŭ „rîios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, II, 81; Meyer 177; Conev 48); cf. sb. krastavac, alb. krastavec. substantiv masculincastravete

castravete, castraveți s. m. (er.) 1. penis. 2. (adol.) om lipsit de personalitate; figură ștearsă. substantiv masculincastravete

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de formă lunguiață, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da cuiva explicații într-o problemă pe care cel care ascultă o cunoaște mai bine decât tine. – Bg. krastavec). substantiv masculincastravete

castravéte s. m., pl. castravéți substantiv masculincastravete

castravéte (vest, sud) și crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, rîĭos, krasta, rîĭe. Întîĭ s´a dat acest nume castraveților celor micĭ și brobonațĭ). V. crăstăval). O plantă cucurbitacee. Fructu eĭ, lungăreț, din care se face salată saŭ care se murează (cúcumis sativus). V. pepene. substantiv masculincastravete

castravete m. 1. plantă originară din Azia, se cultivă pentru fructele sale comestibile, întrebuințate la bucătărie (Cucumis sativus); 2. rodul castravetelui, mare, lunguieț și acoperit cu tubercule puțin proeminente: din castraveți se fac murături. [Bulg. KRASTAVIȚŬ (din slav, krastavŭ, râios, din cauza pielii buboase), de unde și forma Mold. crastavete]. substantiv masculincastravete

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool. în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița). substantiv masculincastravete

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. Legumă de formă lunguiață și de culoare verde, care se consumă crudă sau murată, mai rar gătită; planta care produce acest fruct (Cucumis sativus). Un borcan mare de lut, pentru castra­veți murați, era așezat în colțul balconului. BART, E. 105. Cu mustăți în multe părți, Ca vrejul de castraveți. TEODO­RESCU, P. P. 558. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) = a da explicații cuiva care se pricepe mai bine; a căuta să păcălești pe unul mai șiret decît tine. ◊ (Neobișnuit) A vinde castraveți = a spune fleacuri, nimicuri, minciuni. Ce tot vinzi castraveți? bombăni el. Au mai trecut și alții pe-aici și tot așa băteau cîmpii. PAS, Z. III 125. substantiv masculincastravete

castravéte-de-máre (animal) s. m., pl. castravéți-de-máre substantiv masculincastravetedemare

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească. substantiv masculinavindecastravețigrădinarului