CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. substantiv masculin castravecior
castravecĭór m. Castravete mic. substantiv masculin castravecĭor
castraveciór s. m., pl. castravecióri substantiv masculin castravecior
CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți). substantiv masculin castravecior
CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. După ce mîncară tocănița de pui cu castraveciori acri... Toma, întrebat de Pavel, începu să povestească. V. ROM. februarie 1952, 138. substantiv masculin castravecior
| castravecior substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | castravecior | castraveciorul |
| plural | castraveciori | castraveciorii | |
| genitiv-dativ | singular | castravecior | castraveciorului |
| plural | castraveciori | castraveciorilor | |