CASTILIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Castilia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Spania. (< it. castigliano, fr. castillian) substantiv masculin și feminincastilian
castilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. castiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. castiliánă, pl. castiliéne substantiv masculin și feminincastilian
CASTILIÁN, -Ă, castilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Castilia. 2. Adj. Care aparține Castiliei sau castilienilor (1), care se referă la Castilia ori la castilieni. ♦ (Substantivat, f.) Dialect romanic vorbit de castilieni, devenit limba oficială a Spaniei; limba spaniolă. [Pr.: -li-an] – Din it. castigliano, fr. Castillians. substantiv masculin și feminincastilian
castilian substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | castilian | castilianul | castiliană | castiliana |
plural | castilieni | castilienii | castiliene | castilienele | |
genitiv-dativ | singular | castilian | castilianului | castiliene | castilienei |
plural | castilieni | castilienilor | castiliene | castilienelor |