reduceri si promotii 2018
Definitie casnic - ce inseamna casnic - Dex Online

casnic definitie

CÁSNIC1, casnici, s. m. (Rar) Căsean. – Din casă1 + suf. -nic. adjectiv casnic

CÁSNIC2, -Ă, casnici, -ce, adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. – Din casă1 + suf. -nic. adjectiv casnic

cásnic, -ă adj. (d. casă 1). De casă, domestic: animale casnice. Ĭubitor de casă, gospodar: casnic și așezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoană din casă (căsean). adjectiv casnic

cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; adj. f., s. f. cásnică, pl. cásnice adjectiv casnic

casnic a. 1. de casă; 2. care ține o casă, gospodar: femeie casnică. ║ m. om de al casei. adjectiv casnic

CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic. adjectiv casnic

CÁSNIC1, casnici, s. m. (Rar, mai ales la pl.) Căsean. Ședeau casnicii la lucru iarna. ISPIRESCU, L. 285. Stăpînul și stăpîna dau mîna cu noii casnici, ori cu vechii oameni ai casei. EMINESCU, N. 141. adjectiv casnic

CÁSNIC2, -Ă, casnici, -e, adj. 1. Care ține de casă sau de gospodărie. Trebile casnice și ale statului în care Cantemir avusese parte... nu-l putură înturna de la ocupa­țiile literare. NEGRUZZI, S. II 146. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate. 2. (Despre persoane) Care duce o viață retrasă, care își petrece timpul liber acasă, în familie. adjectiv casnic

CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria (nefiind salariată); gospodină. – Din casă1 + suf. -nic. adjectiv casnică

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului casnic

casnic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular casnic casnicul casnică casnica
plural casnici casnicii casnice casnicele
genitiv-dativ singular casnic casnicului casnice casnicei
plural casnici casnicilor casnice casnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z