reduceri si promotii 2018
Definitie carton - ce inseamna carton - Dex Online

carton definitie

CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă și puțin flexibilă; mucava. 2. Tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. Schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă]. substantiv neutru carton

CARTÓN s. n. 1. hârtie groasă și puțin flexibilă. 2. tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. (< fr. carton) substantiv neutru carton

CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau cu smoală. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviță de carton (1); p. ext. conținutul ei. – Fr. carton. substantiv neutru carton

*cartón n., pl. oane (fr. carton, it. cartone, d. carta, hîrtie. V. cartă). Mucava, hîrtie groasă de făcut scoarțe la cărțĭ, la dosare, de făcut cutiĭ ș. a. substantiv neutru carton

cartón s. n., pl. cartoáne substantiv neutru carton

CARTÓN2, cartoane, s. n. (Reg.) Pânză de bumbac; stambă. – Pol. kartun (< germ.). substantiv neutru carton

carton, cartoane s. n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea și vânzarea ouălelor. 2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă. 3. ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări. substantiv neutru carton

carton n. 1. cartă groasă și tare; 2. portofoliu mare sau cutie de carton pentru hârtii, cărți, etc.; 3. desen ce face un pictor înainte de a începe un tablou; 4. foaie tipărită din nou cu schimbări. substantiv neutru carton

CARTÓN1, cartoane, s. n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă (cu rol de filtru), la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviță de carton1 (1) pentru prăjituri, bomboane etc.; p. ext. conținutul ei. – Din fr. carton. substantiv neutru carton

CARTÓN2, (2) cartoane, s. n. 1. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. 2. Sortiment dintr-o astfel de pânză. – Din germ. (austriac) Karton. substantiv neutru carton

CARTÓN, cartoane, s. n. 1. Hîrtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă; mucava. Cutie de carton. Jucării de carton.Loc. adj. De carton = lipsit de trăinicie, efemer. Casă de carton. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau smoală, între­buințat la acoperirea unor clădiri sau pentru izolarea fundațiilor și a zidurilor de la subsol. Carton presat= a) carton dur, de compoziție specială, din care se confecționează diferite obiecte. Geamantan de carton presat; b) carton întrebuințat ca izolant în mașinile și aparatele electrice. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. (Rar) Carte de joc. Cartoanele zburau de la unul la altul, vrafurile de bancnote făceau ocolul mesei. PETRESCU, S. 101. 4. Tub mic de hîrtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. Prietenul meu mușcă din cartonul aurit al țigării și-mi înfruntă semeț privirea. C. PETRESCU S. 152. 5. Tăviță de mucava; p. e x t. conținutul ei. Am adus copiilor un carton de prăjituri. substantiv neutru carton

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului carton

carton   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular carton cartonul
plural cartoane cartoanele
genitiv-dativ singular carton cartonului
plural cartoane cartoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z